Back

Plumb

de George Bacovia

Poezia

- «Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar veșmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar veșmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. De-atunci mereu, mereu aș vrea să dorm, Să dorm și-n visul meu s-aud cum plouă - Plouă mărunt, cu vânt și cu parfum, Dar visul n-a mai fost și a trecut pe rouă.»

Comentariu

Poemul "Plumb" de George Bacovia este un exemplu clar de poezie simbolistă, care redă stări de depresie, apăsare și singurătate prin intermediul simbolurilor recurente precum plumbul, coroanele și cavoul. Simbolul plumbului este omniprezent și reprezintă apăsarea, goliciunea și lipsa de speranță. Tema poemului este reprezentată de moarte și singurătate, iar Bacovia își proiectează stările interioare prin peisaje funebre și simboluri care sugerează neputința și închiderea. Cuvântul "plumb" devine laitmotiv, sugerând greutatea insuportabilă a existenței. De asemenea, Bacovia folosește tehnici literare precum repetiția ("Dormeau adânc sicriele de plumb") pentru a accentua starea de stagnare și deșertăciune. Poemul este dominat de o atmosferă sumbră și apocaliptică, iar versurile evocă o lume lipsită de lumină, caracteristică stilului simbolist. Poezia este împărțită în două strofe, fiecare descriind același cadru sufocant, fiind accentuată ideea de neputință și destin tragic. Geniul poetic al lui Bacovia reiese prin capacitatea sa de a împleti Galeriea mortuară cu simbolismul sufocant al plumbului, conferindu-i un caracter unic în literatura română.

Referințe